"Funny cum renunti la ale tale activitati
Cand dai de un tip nou, uiti tot,
Renunti la postarile tale despre natura
Cele ce te faceau acea magica faptura..."
Ziua de astazi a inceput cum nu se putea mai prost. Nu inteleg de ce oamenii lanseaza lovituri peste lovituri, mai ales cele ulterioare. Dupa ce nu am mai vorbit aproape vreo saptamana, cineva s-a decis pe 29 Ianuarie sa stearga poreclele de Facebook, all of a sudden. Ca intepatura.
Astazi, si mai si. A facut ceea ce nu ma asteptam vreodata sa faca. Si-a trecut profilul de Instagram pe Privat, si eu am fost singurul sters de ea (ca sa nu ii mai vad activitatea) si bineinteles ca s-a decis sa nu ma mai urmareasca. Ea posta diferite fotografii cu multe taguri, in engleza, romana, maghiara, ca sa ajunga la cat mai multe persoane acele poze si sa fie apreciate de multi.
A renuntat la aceasta ideologie pe care eu o stiam. M-a deranjat faptul ca a vrut sa intepe iar ulterior, iar cum spunea o buna prietena, Tania, asta este cerseala de atentie, sincer. Trebuie sa intepe cu ce poate ca sa stie o treaba bine facuta. Foarta urata aceasta abordare, amuzant cum spunea ea ca nu fuge de oameni, ca nu este razbunatoare sau ceva. Mhm. Pe dracu'.
M-am resemnat cu situatia, alta atitudine de cacao a fostei mele logodnice pentru care ar trebui sa fiu hater in plus, si am stat cu privirea aruncata in gol, de pe geamul ferestrei mele.
Am iesit la aceeasi rutina, adica 5 To Go pentru cafelootsa de dimineata, unde de aceasta data am decis sa iau si un sandvis cu piept de pui si bacon. Sincer, un deliciu, recomand, este foarte bun si hranitor, iar ca si match pentru cafea este perfect. O alegere foarte buna:
Intors la hotel, ma apucase cumva o stare de melancolie... imi era dor de ea, imi era dor de discutiile noastre despre tot si nimic totodata, ma gandeam cat de minunat ar fi fost de era si ea acolo, fie la munca, fie dormind in pat, si eu sa vin cu papa la pachet. Mda, poate intr-un Univers paralel, in acesta clar nu.
"Camera de hotel spui ca este cavoul meu,
Desi este calda, sufleteste este rece si goala,
O evit ori de cate ori pot,
Nu imi place acest loc pustiu deloc"
Asa ma simteam astazi, dupa acest inceput "fulminant" de zi. Simteam ca ma sufoc in camera, nu stiam ce sa fac, incotro sa o apuc doar sa "evadez" din acest loc si sa fac ceva astazi, chiar daca eram constrans de laptopul meu pe de o parte, iar de frigul de afara pe de alta parte.
"Azi am intrat iara in camera,
M-a intampinat un miros placut de vin si portocala,
Este de la carafa de ieri seara
Primita la pachet c-un gand ce ma infioara..."
Exact! Atmosfera era foarte OK, nu o sa mint, mirosea a parfum si a vin cu portocala in camera, mai mult decat OK sau mai frumos decat miroase la mine in apartamentul din Brasov (animal de companie, aerisit rar, mda), insa tot nu suportam sa stau azi intre 4 pereti, in ciuda atmosferei propice,
Am decis sa ma retrag iar la Restaurantul Rosenau, unde de data asta chiar am exagerat. Am stat efectiv tot programul acolo, nu mai putin de 6 ore! Si doar pe 3 beri, efectiv, nu stiu cum de am baut asa de incet, insa mi-am impus sa mananc si in Promenada astazi, astfel incat am pastrat loc pentru asta. Din pacate, am prins si 2 inmormantari, atmosfera deloc placuta, iar eu am tot iesit la tigara pentru ca ma simteam intrus, neapartenent cu acel eveniment sau cu starea de spirit generala de acolo, desi in unele emotii puteam gasi o anumita similaritate, si eu purtam "doliu" dupa ultimele evenimente din viata mea. Am putut sa ma transpun si sa scriu ceva metaforic legat de asta (numarul de poezii tot crestea cu tot felul de evenimente la care asistam sau eram prins cu/fara voia mea, OK, so be it), iar in final de program am fugit val vartej sa imi las lucrurile, sa imi iau chitara si sa ii dau spre Promenada.
Zis si facut. Cancerul de afara ma facea sa fiu putin sceptic in legatura cu posibilitatea de a canta la foisor, insa am spus sa incerc, sa vad ce va iesi din asta. Am dorit putina intimitate, si am tot stat dupa oamenii in trecere sa mearga odata in treburile lor, iar cat am asteptat, am prins un apus de poveste...
Din pacate, uitandu-ma prin poze, nu am reusit sa surprind "magia" si emotiile transmise de aceasta stare, acest ciclu natural dar atat de uimitor. Privind in urma, acum mai multe luni, intr-o zi de Aprilie, pe 30, am surprins un astfel de moment cu cineva special, iar iubirea s-a construit atunci, in acea sarbatoare de Sabat.
Ma asteptam ca atatea lucruri sa ma urmareasca inca, si da, va trebui sa traiesc cu ele (sper ca nu doar eu, insa cel putin eu le resimt din plin acum).
Ideea cu chitara a fost un fiasco, intrucat era mult prea frig sa mai stau sa cant ceva mai mult de cateva minute, si am apucat sa schimb cateva vorbe cu Andy la telefon, el fiind la cetate, ca poate ne vedem mai tarziu si la fata. Am incercat sa halesc in Promenada Sissi, insa era full, astfel incat m-am dat batut si am spus ca tot la Rosenau voi merge. Inghetat de frig, am prins si cel mai prost loc, de langa usa, unde toata lumea ce mergea la tigara imi oferea cate o portie de vant si frig, iar ciorba de fasole cu afumatura pentru care optasem era... mda, avea un gust dulceag de la un anumit condiment ce ii conferea un gust mai intepat.
M-am retras curand in camera, si am mai prins putin din meciul Craiova- CFR Cluj, scor final 2-0, cand am si adormit. Avea sa fie ultima noapte petrecuta la Rosenau, insa de simtit mai bine, chiar nu ma simteam mai OK inca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu