Powered By Blogger

marți, 17 decembrie 2013

Gânduri negre

Tu le ai. Eu le am. Cred că toţi le avem, mai devreme sau mai târziu, într-un anumit punct al vieţii noastre. Depinde de noi dacă învăţăm să convieţuim cu ele sau să luptăm contra lor, pentru ca într-un final să ne distrugă... Originea lor poate varia extrem de mult, de la mici probleme sentimentale şi până la deznădejdea cea mai de jos, poate cea mai cumplită stare care îi este dată unei persoane să o simtă, pe care o atingi în urma unei deziluzii sentimentale, probleme de familie ori mai multe evenimente nefericite coroborate. Şi bineînţeles că buna ta "prietenă", starea neagră, cea de deznădejde, stă imediat să te "consoleze" cum numai ea ştie...Este într-adevăr trist când se ajunge acolo, dar noi nu suntem altceva decât oameni, sentimentele nu ni le putem controla, ele pleacă de la noi către infinit şi vin cu aceeaşi intensitate, nu avem nici cel mai mic mijloc de a ne opune lor. Astfel încât atunci când suntem expuşi, iar mai presus de toate, şi cu garda jos, lovitura este cu atât mai cruntă, ne loveşte în plin, ne lasă ameţiţi, inconştienţi, dezorientaţi, fără vreo şansă de revenire, şi, mai mult de atât, otrăviţi cu aceste gânduri sumbre, ce merg destul de mult în abis, cu cât loviturile au fost mai dure.Iar problema nu este de ceea ce a fost sau de ce există în prezent, ci de cât de greu ne revenim din aceste lucruri, câte luni sau chiar ani trec până să ne refacem, pentru a fi loviţi iar şi iar, de aceleaşi lucruri, aceleaşi persoane sau evenimente, într-un ciclu infinit de durere ce atrage o energie sumbră...

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Nu regreta nimic

Pe cât de greu ar părea, pe atât de simplu este de fapt. De ce? Este de ajuns să te gândeşti la cât de fericit eşti acum, ai fost în trecutul apropiat sau vei fi în curând, şi să ştii că fără anumite decizii, unele poate greşite sau dureroase din trecut, nu ai fi ajuns aici. Are o anumită logică până la urmă, nu? 

Eu cel puţin acum cred că sunt fericit din toate punctele de vedere şi pot afirma sus şi tare că sunt un om fără regrete. Merg înainte condus numai de pasiune, de inimă, de întâmplări norocoase aduse de optimismul meu, reuşind să fiu împlinit după o aşteptare destul de lungă. Noi piese, acum lucrate în echipă? DA. Crezi că ea este aleasa? Cu siguranţă, mai ales atunci când ştii că nu poţi sta prea mult fără prezenţa ei, care te reîncarcă, îţi oferă toată fericirea din lume, cea mai sinceră şi mai dezinteresată, şi culmea, toate doar cu un zâmbet, dar unul din inimă. Exact, nu este nicio şmecherie, acesta este secretul. Iar îţi cumperi chitări cu bani câştigaţi din pariuri, după o investiţie riscantă, însă câştigată cu soarta? Da. Tot ceea ce trebuie să faci este să crezi. Să crezi că totul va fi bine chiar şi atunci când crezi că toţi, inclusiv Dumnezeu te-a uitat, să crezi în şansă când toate drumurile ţi se par închise şi inabordabile, să îţi păstrezi zămbetul pe buze mereu, cu condiţia să fie unul sincer şi venit din inimă, nu fals, să ai acelaşi optimism şi voioşie mereu, chiar şi atunci când nu ai niciun motiv de a zâmbi. Toţi am avut, avem şi vom avea suficiente evenimente în viaţă care ne vor pune la pământ, şi, mai presus de toate, vor încerca să ne îngroape de tot.


De abia atunci ne vor fi testate capacităţile noastre de apărare, moralul, cât şi prietenii, cei adevăraţi care ne vor fi aproape şi vor încerca să ne ajute, de cei falşi. Poate că acum eşti trist şi nu ai niciun motiv pentru a zâmbi... Este greu, toţi am trecut prin asta. Sfaturile sunt de prisos, tot ce vei dori o să faci, adică cel mai probabil să rămâi în cochilie, la adăpost. Trebuie să nu uiţi că în viaţă încă ai suficiente motive de a fi fericit, micile bucurii pe care trebuie să le savurezi din plin:

- victoria echipei tale preferate de fotbal;

- o reîntâlnire cu vechii tăi prieteni sau colegi;

- o sticlă de Cola, popcorn şi un film bun;

- muzica preferată, o piesă sau un clip nou de la artiştii tăi preferaţi;

-  mişcarea, fotbalul sau alergatul, indiferent, orice te binedispune sau te face să uiţi.


Cu toţii avem de suferit în această viaţă, dar trebuie să nu uităm că mai devreme sau mai târziu, nu vom fi uitaţi, iar toate faptele, deciziile bune sau mai puţin bune, ne-au adus aici, unde suntem astăzi, fericiţi pentru noi cât şi un "focar" de veselie pentru cei din jur, mai ales când au nevoie...