Powered By Blogger

marți, 22 octombrie 2013

Urmează-ţi inima

  Este linişte. Nimeni în cameră, nicio mişcare. Şi totuşi o voce persistă. Tânărul avea mai timp până să o înţeleagă, să nu i se opună, să nu încerce să o stopeze sau să o stăpânească, ci să încerce să o îmbine cu raţiunea, deşi cea din urmă se făcea cu greu simţită. A auzit-o prima oară când era mic, atunci când îi spunea sa nu îşi mintă apropiaţii, prietenii şi familia. Dacă nu reuşeşte să fie mereu sincer cu familia, cel putin se poate lăuda că prietenii nu îi minte, spunându-le adevărul de fiecare dată. 

Acea voce i-a spus că pasiunea lui avea să se extindă, iar el nu s-a opus ei. Contrar tuturor circumstanţelor, s-a apucat de muzică şi a început să deprindă din tainele acestei arte uimitoare. Tot muzica l-a ajutat mai târziu, când dragostea îl pusese la pământ şi nu mai avea niciun chef de viaţă.

Tot vocea aceea i-a spus să îşi URMEZE INIMA de fiecare dată, să facă ceea ce simte, ceea îl face fericit, şi nu va avea regrete. Acea voce, inima lui, i-a spus că ea este fata potrivită, că este unică, perfectă pentru el, iar restul nu mai conta... Inima i-a spus că trebuie să o vadă, să ajungă la ea sub orice formă, să facă un drum necunoscut într-un oraş nou şi foarte mare, fără vreo certitudine, doar pe încredere. Şi nu regretă nimic, fiind cea mai frumoasă zi...

Astăzi, el face doar ce îi dictează inima, ascultă de ea, este sincer cu toţi din jurul său, îşi exteriorizează sentimentele, dar mai presus de orice, spune ceea ce simte. Şi este uşor, nu, când îţi accepţi capriciile inimii şi faci ceea ce simţi.



miercuri, 16 octombrie 2013

Când iubeşti?


 Nu sunt o persoană ce se ataşează uşor de cineva, doar că uneori viaţa vrea să ne arate ca există un început pentru toate...Oare când ajungi să ştii că iubeşti pe cineva cu adevărat? Când nu poţi respira fără cea care te-a făcut să uiţi complet de tine? Când nu poţi fi fericit măcar 3 secunde în absenţa ei? Sau când te simţi incomplet, gol prin interior fără ea? Nici nu aveam habar că aveam să fiu atât de zdruncinat de un lucru petrecut duminică, în aparenţă ceva pentru care nu se merita insistat în prealabil, cel puţin până să cunosc această persoană cu adevărat...Şi totusi a fost ceva, s-a întâmplat ceva magic ce avea să mă marcheze... Cred că doi oameni ajung să se simtă potriviţi la momentul potrivit, fie că acesta vine într-o oră sau zile bune, iar limbajul trupului se comportă diferit, practic lucrează singur, receptează semnale pe care mintea amorţită le scapă, doar inima având un rol definitoriu... Cu ce începe? Probabil e de ajuns ca mâinile să se joace pentru început, apoi să fie urmate de câteva îmbrăţişări, din ce în ce tot mai afectuoase, apoi mersul de mână, totuşi încă fără cuvinte spuse, doar simţite, iar în cele din urmă îmbrăţişările repetate, săruturile, promisiunile din priviri, coincidenţele care îi atrag pe oameni şi mai mult, în fine totul. Iar când mai vorbim şi de o despărţire de durată ce taie orice chef de viaţă, atunci poţi spune că ai găsit persoana potrivită pentru tine, ce îţi controlează întreg universul, având inima ta...