Powered By Blogger

miercuri, 23 noiembrie 2016

Ce inseamna cu adevarat "viata"


Ce pot sa spun... A trecut mult timp de cand nu am mai scris pe acest blog... Am avut foarte multe experiente de viata, am cunoscut ce inseamna fericirea, tristetea, durerea, viata, intr-un cuvant. Moartea sa isi vada de treaba ei ^^
In acesti ultimi doi ani multe s-au intamplat... am plans de fericire, am fost implinit, am plans de tristete, am cunoscut durerea, am invatat ce inseamna sa pierzi pe cineva... Am invatat din greselile mele, si cred ca sunt un alt om.
Din pacate, lucrurile care te maturizeaza si care te fac sa devii un om mai bun mereu costa...
Am neglijat, suparat, dezamagit, intristat, afectat, raniti si pierdut persoana care poate conta cel mai mult pentru mine... iar in aroganta mea notorie, nu mi-am dat seama de asta si am continuat sa il iau pe "nu" in brate... 

Sunt unele momente in viata cand tocmai atunci toata iubirea, compasiunea si nevoia fata de o persoana ies la iveala... pentru a te salva sau a te distruge... Acum depinde de situatie. Au fost nevoie de 7 zile in care sa nu ne vedem si alte 8 in care sa nu vorbim deloc (dar sa ii urmaresc fiecare miscare pe Whatsup sau Tumblr, doar pentru a sti ce gandeste... ce mai face, cum se simte...), pentru a ma intoarce de unde am plecat, insa de aceasta data in genunchi... Cersind indurare. Nu eram demn nici de ea, si totusi, intrand benevol in viata cuiva, trebuie sa realizezi riscurile... risti sa strici fericirea subreda si a celuilalt (chiar in cazul in care tu esti deja o cauza pierduta). Uitandu-ma in urma, imi dau seama ce neghiob am fost pana acum, cum am putut sa las sa imi treaca prin fata ochilor toata fericirea ultimilor ani, si cea mai mare parte a sufletului meu... Nu inteleg cat de incapatanat poti sa fii sa ai ceva cu un local precum "Starbucks", sa alegi alte lucruri inutile drept prioritare, lucruri materiale, fara suflet, in defavoarea persoanei care ar trebui sa primeasca toata atentia ta, pana si pentru simplul fapt ca a ales sa stea cu tine, sa paraseasca locul cald de acasa pentru a fi pe drumuri... doar pentru a te vedea pe tine. 

Iar tu... tu nu ai stiut sa faci ce trebuia in momentele-cheie... meriti sa platesti... si acum esti in timpul savarsirii pedepsei, la Penitenciarul de Maxima Securitate Viata, condamnat pentru frangere a sentimentelor. Durata nu este inca bine delimitata... aici intervine sansa (viata si circumstantele)... daca mai intervine si conduita adecvata, cunoscuta sub numele de buna partare (exemplara, sau aproape de perfectiune, in cazul nostru), cred ca putem primi luni bune, sau chiar ani, depinde de situatii. Speram in ce e mai bun.

Eu personal... daca as fi postat ieri sau acum cateva zile, nu cred ca era bine... ar fi fost un mesaj cu scuze fata de toti cei pe care i-am ranit... 
Dar azi. E azi. De azi, mi-am promis sa lupt pentru ceea ce imi doresc. Sa ma schimb ca om, sa am mai multa grija de mine, sa pretuiesc fiecare moment cu persoana pe care vreau sa o vad non-stop in viata mea, si de care am nevoie alaturi, doar ca sa imi pot vedea viitorul linistit... Si cu planurile facute acum mai bine de un an in urma realizate... de la primul, si pana la ultimul... Multe s-au spus... multe cupluri s-au mai destramat de atunci, insa se pare ca viata a mers inainte... Si e de apreciat, pentru ca nu mereu o face.

Revenind la ale noastre... o sa fiu decis sa o astept... si stiu ca nu voi gasi pe nimeni, o gasesc in orice figura comuna, orice loc, orice amintire... la fel de veridica precum totul s-ar fi intamplat ieri... Iar acea  persoana... EA... e atat de infipta in pielea mea, incat, si daca ar fi sa o smulg cu totul de pe carne... tot ar ramane acolo...

Disclaimer: postarea era scrisa acum cateva zile... cand ultimele mele ganduri bune se luptau cu morile de vant...