3 Până nu e prea târziu

 Poţi şterge şi pozele noastre împreună,

 Poţi spune că dragostea ta a fost o minciună,

 Poţi spune că ai ales în grabă,

 Că nu am fost potrivit să îţi petreci cu mine o viaţă întreagă.

 Poţi face toate astea fără pic de milă,

 Ştii că nu am avut nici măcar o vină,

 Orice ai face, amintirile rămân, şi dor,

 Sper că dormi bine noaptea, bine, pentru amândoi.

Distrugătoare de suflet,

Manipulatoare de zâmbet,

De tot ce e frumos,

Laşi în urmă doar un gol dureros...

Întoarce-te de unde-ai plecat

Îl mai ştii pe cel lăsat îngândurat

Fără o vorbă hotărâtoare,

L-ai lăsat nedumerit, cu o dilemă mare,

Cu o dilemă răvăşitoare…

Sunt blestemat să îţi port dorul

Neîncetat!

Oare când se va termina?

Ştiam de mult

Că nu-mi va plăcea!

 Nimic nu ţine o eternitate,

 Nici dragostea mea cea îndurerată,

 Nici inima mea nu mai este cum era odată,

 Pierdută, dată, către cea mai frumoasă fată.

 Acum, când e călcată în picioare

 Durerile din trecut revin, şi doare mai tare

 De când ţi-am spus „Te iubesc” ţi-am oferit-o sincer,

 Nu ştiam ce se ascunde sub o faţă de înger.

„Întoarce-te de unde-ai plecat

Până nu e prea târziu...”