Când iubeşti?

 Nu sunt o persoană ce se ataşează uşor de cineva, doar că uneori viaţa vrea să ne arate ca există un început pentru toate...Oare când ajungi să ştii că iubeşti pe cineva cu adevărat? Când nu poţi respira fără cea care te-a făcut să uiţi complet de tine? Când nu poţi fi fericit măcar 3 secunde în absenţa ei? Sau când te simţi incomplet, gol prin interior fără ea? Nici nu aveam habar că aveam să fiu atât de zdruncinat de un lucru petrecut duminică, în aparenţă ceva pentru care nu se merita insistat în prealabil, cel puţin până să cunosc această persoană cu adevărat...Şi totusi a fost ceva, s-a întâmplat ceva magic ce avea să mă marcheze... Cred că doi oameni ajung să se simtă potriviţi la momentul potrivit, fie că acesta vine într-o oră sau zile bune, iar limbajul trupului se comportă diferit, practic lucrează singur, receptează semnale pe care mintea amorţită le scapă, doar inima având un rol definitoriu... Cu ce începe? Probabil e de ajuns ca mâinile să se joace pentru început, apoi să fie urmate de câteva îmbrăţişări, din ce în ce tot mai afectuoase, apoi mersul de mână, totuşi încă fără cuvinte spuse, doar simţite, iar în cele din urmă îmbrăţişările repetate, săruturile, promisiunile din priviri, coincidenţele care îi atrag pe oameni şi mai mult, în fine totul. Iar când mai vorbim şi de o despărţire de durată ce taie orice chef de viaţă, atunci poţi spune că ai găsit persoana potrivită pentru tine, ce îţi controlează întreg universul, având inima ta...

Totul trece. Sau nu.

Cred că de multe ori am spus că am depăşit o anumită stare, că nu mă voi mai întoarce niciodata la ea, că a durut destul şi este ceva de domeniul trecutului. Însă parcă niciodata nu găseşti un motiv destul de întemeiat, o ocazie să poţi afirma că acea persoană nu te merita... Şi poate că in cele din urmă, după luni şi luni, când simţi că ai trecut peste, vezi efectele acelei stări, anumite reflexe pe care le faci necondiţionat... Ajungi sa rămâi cu căştile în urechi chiar dacă nu mai ai probleme în dragoste, să ştii că muzica e singura ce nu te va dezamăgi niciodată, sau din instinct să te uiţi la toate autobuzele pe care ştii că ea le foloseşte regulat, poate reuşeşti să o mai vezi o dată, chiar dacă nu ştii ce ai avea să îi spui... 
Am ajuns la concluzia că tot ce ţi se întâmplă în viaţă, bine sau rău, te afectează mai mult decât ai crede, reuşind să te marcheze pe viaţă, fie că accepţi acest lucru, fie că nu. Sunt lucruri pe care nu le poţi şterge cu buretele, îţi rămân întipărite în suflet şi te vor ajuta în alegerile viitoare, bune sau rele...

"Un cantec despre ea"

Am scris multe de-a lungul timpului, dar cred ca nimic nu m-a facut mai fericit (atat cat s-a putut in aceasta perioada neagra) decat scrierea de piese, pe care inca mai sper ca le voi prezenta vreodata la scena deschisa alaturi de prieteni. Totul a inceput dupa ce am cunoscut-o, cand prima piesa pentru ea prindea contur, si nu aveam sa stiu ca intr-o zi aveam sa fac altele 3, pe stari destul de diferite. Daca ar fi sa ma rezum la un numar unde am ajuns cu cantecele despre ea, cred ca este undeva pe la 10, dar tot 4 imi plac cel mai mult, dintre care pe doua le consider imnuri veritabile, si intentionez sa le pastrez pur acustice, unul chiar la o singura chitara.

Frumoaso cu parul balai

Intro:

Frumoaso cu parul balai

Cate piedici propuse mai ai,

Ca sa nu fii pretuita

Cui ar trebui, sortita?

1 A fost dragoste la prima vedere,

Doar de catre mine,

Fiecare clipa era o placere

Cand simteam ca ti-e bine.

Bridge:

Insa ceva trebuia sa se intample,

Finalul fericit de la noi sa se duca!

Refren:

Mi-ai spus doar prieteni,eu spun nu se poate

Iubirea in prietenie nu se preface,

Mi-ai spus ca iubesti pe altcineva,

Eu nu te cred, tot te astept candva…

2 Desi inca vorbim din cand in cand

Suntem prea departe,

Ne spunem multe, insa nu un rand:

To doresc aproape!

Bridge:

O piedica tot ne intrepatrunde

Iubirea cea mare sa nu se intample!

Doar un vis

1 Sunt in impas,

Nu mai stiu ce sa fac,

Mi-ai lasat

Doar resturi si tac…

Pre-refren:

Te iubesc prea mult si tu stii

De aceea iti bati joc si nu vii.

Refren:

Ce traiesc acum nu-i doresc nimanui

O durere pe care nu o agati in cui

Se spune ca totul se intampla cu UN MOTIV

Insa nu e asa, mi-a ramas DOAR UN VIS!

2 Esti prima

In fata careia mi-am deschis inima,

Dar tu

Nu ai vrut prea mult…

Bridge:

Spune-mi doar un singur cuvant

Si sigur o sa te ascult

De ce esti asa?

In amintiri esti mereu vie

De ce real nu poate sa fie

Ceva?

O viata te voi astepta

1 Sa te caracterizez in cateva cuvinte nu ar fi de-ajuns

Ai atatea calitati ca mi-ar lua mult prea mult,

As putea sa vorbesc despre tine o viata

Doar de m-ai asculta, asta e tot ce conteaza.

Pre-refren:

Blonda, micuta si frumoasa

Onesta, cu ochii albastri si voioasa…

Refren:

Tu esti tot ce imi doresc,

Andreea, iti multumesc!

O viata intreaga te voi astepta

Si de nu ajunge, dincolo de ea!

2 Momentele cu tine, cel mai depret cadou

Cat mi-as dori sa ne intalnim din nou

Sa traiesc in cea mai dulce minciuna

Etern, amandoi, intr-o lume mai buna.

    

Un cantec despre ea

1 Stau in casa absent, total degeaba

Nu am nimic de facut, a revenit vacanta,

Imi amintesc de tine, mintea o ia razna

Regret ca sunt departe, si gata!

Pre-refren:

Ceva-ceva tot trebuie sa fac,

Sa uit de tine, macar pentr-un ceas.

Refren:

Las in urma tot, imi ramane chitara

Un cantec despre ea imi vine alan-dala,

Sa il pun in versuri ar fi ceva firesc

Dar n-am vreo idee catre ce nutresc.

2 Poza ei o privesc doar pentr-o fapta

Sa o mai vad, macar o data

Cu ea in fata totu-i mai greu

Ma simt la mile departare mereu.

Bridge:

Daca ti-as spune ceva

Oare ar merita?

Ai raspunde voios

Sau ai tacea vicios?

Daca ti-as spune ca da,

Ca tu esti dragostea mea

Ai tine cont de ceva

Sau iar m-ai abandona?

Un cantec despre ea...

Muzica

De abia astazi am realizat ca cea care mai ma tine pe picioare este muzica, fara doar si poate... La facultate nu am cunoscut decat oboseala fizica si psihica, am tot evitat persoana care mi-a cauzat atatea, si dupa toate acestea am reusit sa ajung din nou la muzica, unde chiar am experimentat mai  tot ce am vrut, plus ca am facut rost de la proful de muzica si de notele corecte de la doua piese pe care mi-am dorit dintotdeauna sa le cant: "Fairytale Gone Bad" de la Sunrise Avenue si "La nebunie" de Vunk, cea din urma chiar nepretuita. Acum ar cam trebui sa ma pun pe treaba, plus ca am un ultimatul de o saptamana sa le invat la perfectie, altfel....

Perceptia de prietenie si cea de iubiti

Raman la parerea ca referitor la aceasta tema lumea este impartita in doua: cei care realizeaza aceste lucruri si cei care nu vor/sunt incapabili sa faca acest lucru. Atunci cand percepi pe cineva ca un prieten, cred ca este imposibil sa il vezi mai mult de atat, ca si situatia contrara, cand stii ca nu vei putea fi niciodata prieten sau prietena cu cineva pentru care ai mai multe sentimente decat de amicitie...  M-a deranjat intotdeauna cand oamenii au confundat cele doua lucruri, sau cand traiesc cu impresia ca poti sa faci tranzitia dintre cele doua ca si cum ai schimba un tren cu un altul. Cu sentimentele am realizat ca nu e niciodata de gluma, si am avut multe de suferit de pe urma incapatanarii mele de a face din dragoste prietenie, ceea ce niciodata nu s-a putut, si nici nu cred ca exista asa ceva. Din Dragoste nu cred ca se poate ajunge decat la reversul medaliei, Ura, dar asta in cazuri extreme... in rest indiferenta poate, dar nu cred ca prietenie... Era si o postare draguta pe facebook care imi atrasese atentia acum ceva vreme in urma, ce suna cam asa: "Vreau sa ramanem prieteni este ca si cand mama mi-ar spune ca mi-a murit catelul dar totusi pot sa il pastrez". Cam asa sta treaba si aici, nu cred ca daca dragostea tace, altceva frumos ii poate lua locul, asa cum este o relatie de prietenie, una sincera si deschisa care sa te faca sa te simti integrat. Intotdeauna pe prietene sau pe prieteni i-am perceput ca surori si frati, oameni in fata carora iti deschizi sufletul, ajungi sa ii cunosti mai bine decat pe tine insuti, iar ei te cunosc mai bine ca parintii tai sau mult ca bine ca pe ei insisi. Iar de fiecare data cand a venit vorba de dragoste, a fost ceva fermecat la mijloc, o magie cupidoniana care nu are comparatie, stiam de la inceput ca pe acea fata nu o pot vedea altfel decat ca o zeita, ceva pe care sa o preaslavesti, sa tii la ea si chiar sa iti dai viata fara sa iti para rau doar ca sa o vezi pe ea fericita. Nicidecum nu o vedeam sau nu luam in calcul si varianta de rezerva, aceea de prietena, pentru ca nu exista asa ceva... ori este dragoste, ori nimic.  Cu siguranta ca prietenie nu exista.

Imi dai putere, imi dai curaj

Nu am inteles niciodata statusurile pre-inaltatoare pe care majoritatea le folosesc dupa despartiti, sub forma textelor "Multumesc ca m-ai facut mai puternic!". Dupa despartiri (iar daca a fost vorba si de dragoste adevarata nici nu mai spun!) ramane in general doar durere, suferinta ramasa in urma ei sau lui, ce poate sa revina chiar si prin elemente avute comune ( poti trece prin parcul in care v-ati intalnit prima oara sau v-ati sarutat, poti asculta o melodie pe care de obicei o cantati amandoi, si chiar si atunci se simte un gol imens in piept....). Eu am realizat ca in general ajung deprimat cand nu vorbesc cu fata care mi-a rasturnat lumea, prefer sa ma izolez total, cu castile in urechi si sa sufar in tacere. Insa cand intru in legatura cu ea, chiar si cu un simplu telefon banal in care spui "Buna! Ce faci?" si se simte oarece emotie din partea persoanei de la celalalt capat, pot spune ca radiez la propriu! Las durerile in urma, ma uit usor ca un fulg si vesel cum eram odinioara. Da! Tu imi dai curaj, tu ma ajuti sa trec peste toate, chiar daca realizezi acest lucru indirect si involuntar. Pentru mine chiar conteaza... Bine, starea aceasta euforica este mai mult decat efemera, pentru ca pana la urma ce este dragostea neimpartasita? Dar acesta este un subiect pe care cred ca il voi aborda cu alta ocazie.

1 Martie?

Aveam ceva dubii daca sa mai postez sau nu, dar m-am decis sa fac acest lucru, ca o naratare a ultimelor evenimente din aceste zile... In primul rand, 1 Martie a inceput bine, momentul in care facultatea noastra a implinit 65 de ani, astfel ca grupul umoristic Bacteria H a avut o reprezentatie, si cand am fost interogat la microfon am descoperit ca inca mai am ceva umor prin atata durere... De asemenea, mi-am cam facut si program de plans zilnic, pur si simplu simt un gol profund, insa ma face sa ma simt altfel... Melodia cu care am spart gheata a fost "N-am iubit pe nimeni", in contrast cu pozele Ei. Acum e mult mai simplu, de la melodia de pian "Nuvole Bianche", pana la "Chiar daca" de la Florin Chilian... De ieri am inceput sa intru din nou in contact cu cea care mi-a schimbat viata, cu un simplu telefon de "La multi ani!", insa dupa aceea ajunsesem sa ma simt altfel. Poate ca voi renunta definitiv la aceasta inchidere interioara daca voi reusi sa gasesc putere, si sa incep sa redevin acelasi "eu" pe care il cunosc. Sau il cunosteam... Chiar si acum stau cu castile in urechi, cred ca visez si noaptea aceleasi 250 de piese care ruleaza intermitent. Oricum, maine o revad, poate ca dupa mult timp reusesc sa mai schimb si 2-3 cuvinte... Cine stie ce imi mai rezerva soarta? Pana acum mi-a dat de toate. Toate lucruri nedorite.