Nu sunt o persoană ce se ataşează uşor de cineva, doar că uneori viaţa vrea să ne arate ca există un început pentru toate...Oare când ajungi să ştii că iubeşti pe cineva cu adevărat? Când nu poţi respira fără cea care te-a făcut să uiţi complet de tine? Când nu poţi fi fericit măcar 3 secunde în absenţa ei? Sau când te simţi incomplet, gol prin interior fără ea? Nici nu aveam habar că aveam să fiu atât de zdruncinat de un lucru petrecut duminică, în aparenţă ceva pentru care nu se merita insistat în prealabil, cel puţin până să cunosc această persoană cu adevărat...Şi totusi a fost ceva, s-a întâmplat ceva magic ce avea să mă marcheze... Cred că doi oameni ajung să se simtă potriviţi la momentul potrivit, fie că acesta vine într-o oră sau zile bune, iar limbajul trupului se comportă diferit, practic lucrează singur, receptează semnale pe care mintea amorţită le scapă, doar inima având un rol definitoriu... Cu ce începe? Probabil e de ajuns ca mâinile să se joace pentru început, apoi să fie urmate de câteva îmbrăţişări, din ce în ce tot mai afectuoase, apoi mersul de mână, totuşi încă fără cuvinte spuse, doar simţite, iar în cele din urmă îmbrăţişările repetate, săruturile, promisiunile din priviri, coincidenţele care îi atrag pe oameni şi mai mult, în fine totul. Iar când mai vorbim şi de o despărţire de durată ce taie orice chef de viaţă, atunci poţi spune că ai găsit persoana potrivită pentru tine, ce îţi controlează întreg universul, având inima ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu