Raman la parerea ca referitor la aceasta tema lumea este impartita in doua: cei care realizeaza aceste lucruri si cei care nu vor/sunt incapabili sa faca acest lucru. Atunci cand percepi pe cineva ca un prieten, cred ca este imposibil sa il vezi mai mult de atat, ca si situatia contrara, cand stii ca nu vei putea fi niciodata prieten sau prietena cu cineva pentru care ai mai multe sentimente decat de amicitie... M-a deranjat intotdeauna cand oamenii au confundat cele doua lucruri, sau cand traiesc cu impresia ca poti sa faci tranzitia dintre cele doua ca si cum ai schimba un tren cu un altul. Cu sentimentele am realizat ca nu e niciodata de gluma, si am avut multe de suferit de pe urma incapatanarii mele de a face din dragoste prietenie, ceea ce niciodata nu s-a putut, si nici nu cred ca exista asa ceva. Din Dragoste nu cred ca se poate ajunge decat la reversul medaliei, Ura, dar asta in cazuri extreme... in rest indiferenta poate, dar nu cred ca prietenie... Era si o postare draguta pe facebook care imi atrasese atentia acum ceva vreme in urma, ce suna cam asa: "Vreau sa ramanem prieteni este ca si cand mama mi-ar spune ca mi-a murit catelul dar totusi pot sa il pastrez". Cam asa sta treaba si aici, nu cred ca daca dragostea tace, altceva frumos ii poate lua locul, asa cum este o relatie de prietenie, una sincera si deschisa care sa te faca sa te simti integrat. Intotdeauna pe prietene sau pe prieteni i-am perceput ca surori si frati, oameni in fata carora iti deschizi sufletul, ajungi sa ii cunosti mai bine decat pe tine insuti, iar ei te cunosc mai bine ca parintii tai sau mult ca bine ca pe ei insisi. Iar de fiecare data cand a venit vorba de dragoste, a fost ceva fermecat la mijloc, o magie cupidoniana care nu are comparatie, stiam de la inceput ca pe acea fata nu o pot vedea altfel decat ca o zeita, ceva pe care sa o preaslavesti, sa tii la ea si chiar sa iti dai viata fara sa iti para rau doar ca sa o vezi pe ea fericita. Nicidecum nu o vedeam sau nu luam in calcul si varianta de rezerva, aceea de prietena, pentru ca nu exista asa ceva... ori este dragoste, ori nimic. Cu siguranta ca prietenie nu exista.
marți, 12 martie 2013
Perceptia de prietenie si cea de iubiti
Raman la parerea ca referitor la aceasta tema lumea este impartita in doua: cei care realizeaza aceste lucruri si cei care nu vor/sunt incapabili sa faca acest lucru. Atunci cand percepi pe cineva ca un prieten, cred ca este imposibil sa il vezi mai mult de atat, ca si situatia contrara, cand stii ca nu vei putea fi niciodata prieten sau prietena cu cineva pentru care ai mai multe sentimente decat de amicitie... M-a deranjat intotdeauna cand oamenii au confundat cele doua lucruri, sau cand traiesc cu impresia ca poti sa faci tranzitia dintre cele doua ca si cum ai schimba un tren cu un altul. Cu sentimentele am realizat ca nu e niciodata de gluma, si am avut multe de suferit de pe urma incapatanarii mele de a face din dragoste prietenie, ceea ce niciodata nu s-a putut, si nici nu cred ca exista asa ceva. Din Dragoste nu cred ca se poate ajunge decat la reversul medaliei, Ura, dar asta in cazuri extreme... in rest indiferenta poate, dar nu cred ca prietenie... Era si o postare draguta pe facebook care imi atrasese atentia acum ceva vreme in urma, ce suna cam asa: "Vreau sa ramanem prieteni este ca si cand mama mi-ar spune ca mi-a murit catelul dar totusi pot sa il pastrez". Cam asa sta treaba si aici, nu cred ca daca dragostea tace, altceva frumos ii poate lua locul, asa cum este o relatie de prietenie, una sincera si deschisa care sa te faca sa te simti integrat. Intotdeauna pe prietene sau pe prieteni i-am perceput ca surori si frati, oameni in fata carora iti deschizi sufletul, ajungi sa ii cunosti mai bine decat pe tine insuti, iar ei te cunosc mai bine ca parintii tai sau mult ca bine ca pe ei insisi. Iar de fiecare data cand a venit vorba de dragoste, a fost ceva fermecat la mijloc, o magie cupidoniana care nu are comparatie, stiam de la inceput ca pe acea fata nu o pot vedea altfel decat ca o zeita, ceva pe care sa o preaslavesti, sa tii la ea si chiar sa iti dai viata fara sa iti para rau doar ca sa o vezi pe ea fericita. Nicidecum nu o vedeam sau nu luam in calcul si varianta de rezerva, aceea de prietena, pentru ca nu exista asa ceva... ori este dragoste, ori nimic. Cu siguranta ca prietenie nu exista.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu