"Am nevoie de o pauza in toate
Asa voi fi ca inainte, poate…
Imi trebuie o evadare
Sa ma rup de toate, chiar daca doare..."
Cum spun si versurile unei piese mai vechi, chiar daca atunci nu stiam ca o sa trec prin atatea, cu voie sau fara voie am inceput, incet, incet, sa ma rup de toate lucrurile, de realitate, de prieteni, din pacate... Nu o fac voit, pur si simplu nu imi place sa fiu un stricator de chef pe doua picioare care sa distruga tot ceea la care tine. Si unde mai pui ca veselia, sociabilitatea si cheful s-au dus toate pe apa sambetei de ceva vreme, si nici vorba sa se intoarca prea curand... Am inceput sa ador singuratatea, singura care ma consoleaza sau cel putin imi ofera momentele de reflectare de care am ajuns dependent... Daca de la piese ca "Nu am chef", "Liber", "Tu si eu", "Nu e de mine", pe care le scriam in trecut si care chiar ma reprezentau, am ajuns la titluri ca "Tara Minunilor" sau "Depresia", cred ca ceva e grav... Ma gandesc sa incerc pe la farmacii sa caut niste antidepresive puternice, ca Prozac, Zyprexa sau Coaxil, nu pentru ca as avea tentative sau ganduri de sinucidere, doar pentru ca nu mai gasesc niciun rost in viata, si poate cu ele voi primi pasivitatea mult dorita. Pana atunci, raman cu o piesa excelenta pentru starea in care ma aflu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu