Tu le ai. Eu le am. Cred că toţi le avem, mai devreme sau mai târziu, într-un anumit punct al vieţii noastre. Depinde de noi dacă învăţăm să convieţuim cu ele sau să luptăm contra lor, pentru ca într-un final să ne distrugă... Originea lor poate varia extrem de mult, de la mici probleme sentimentale şi până la deznădejdea cea mai de jos, poate cea mai cumplită stare care îi este dată unei persoane să o simtă, pe care o atingi în urma unei deziluzii sentimentale, probleme de familie ori mai multe evenimente nefericite coroborate. Şi bineînţeles că buna ta "prietenă", starea neagră, cea de deznădejde, stă imediat să te "consoleze" cum numai ea ştie...Este într-adevăr trist când se ajunge acolo, dar noi nu suntem altceva decât oameni, sentimentele nu ni le putem controla, ele pleacă de la noi către infinit şi vin cu aceeaşi intensitate, nu avem nici cel mai mic mijloc de a ne opune lor. Astfel încât atunci când suntem expuşi, iar mai presus de toate, şi cu garda jos, lovitura este cu atât mai cruntă, ne loveşte în plin, ne lasă ameţiţi, inconştienţi, dezorientaţi, fără vreo şansă de revenire, şi, mai mult de atât, otrăviţi cu aceste gânduri sumbre, ce merg destul de mult în abis, cu cât loviturile au fost mai dure.Iar problema nu este de ceea ce a fost sau de ce există în prezent, ci de cât de greu ne revenim din aceste lucruri, câte luni sau chiar ani trec până să ne refacem, pentru a fi loviţi iar şi iar, de aceleaşi lucruri, aceleaşi persoane sau evenimente, într-un ciclu infinit de durere ce atrage o energie sumbră...
marți, 17 decembrie 2013
Gânduri negre
Tu le ai. Eu le am. Cred că toţi le avem, mai devreme sau mai târziu, într-un anumit punct al vieţii noastre. Depinde de noi dacă învăţăm să convieţuim cu ele sau să luptăm contra lor, pentru ca într-un final să ne distrugă... Originea lor poate varia extrem de mult, de la mici probleme sentimentale şi până la deznădejdea cea mai de jos, poate cea mai cumplită stare care îi este dată unei persoane să o simtă, pe care o atingi în urma unei deziluzii sentimentale, probleme de familie ori mai multe evenimente nefericite coroborate. Şi bineînţeles că buna ta "prietenă", starea neagră, cea de deznădejde, stă imediat să te "consoleze" cum numai ea ştie...Este într-adevăr trist când se ajunge acolo, dar noi nu suntem altceva decât oameni, sentimentele nu ni le putem controla, ele pleacă de la noi către infinit şi vin cu aceeaşi intensitate, nu avem nici cel mai mic mijloc de a ne opune lor. Astfel încât atunci când suntem expuşi, iar mai presus de toate, şi cu garda jos, lovitura este cu atât mai cruntă, ne loveşte în plin, ne lasă ameţiţi, inconştienţi, dezorientaţi, fără vreo şansă de revenire, şi, mai mult de atât, otrăviţi cu aceste gânduri sumbre, ce merg destul de mult în abis, cu cât loviturile au fost mai dure.Iar problema nu este de ceea ce a fost sau de ce există în prezent, ci de cât de greu ne revenim din aceste lucruri, câte luni sau chiar ani trec până să ne refacem, pentru a fi loviţi iar şi iar, de aceleaşi lucruri, aceleaşi persoane sau evenimente, într-un ciclu infinit de durere ce atrage o energie sumbră...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Este bine sa ne recunoastem gandurile ce ne provoaca durere, tocmai pentru a incerca sa le oprim... insa nu e bine sa existam, identificandu-ne cu ele, stiind ca ne pot distruge in final...pentru ca faptele noastre de azi, vor influenta ceea ce vom avea maine si atragem ceea ce gandim. Ce-ai facut cu optimismul nostru, in ce directie vrei sa-ti imparti sentimentele?
RăspundețiȘtergereIn partea luminoasa, si nu am spus ca acum simt asta, am facut doar o analiza generala a acestor probleme pe care toti le simtim intr-un anumit punct din viata.
Ștergere