Ei bine , monotonia a fost sparta de aparitia unor adevarat sportivi , cel putin dupa fizic ... De abia dupa cateva momente mi-am dat seama ca ei erau surdo-muti , din folosirea semnelor in loc de cuvinte . Mereu am fost fascinat de ei , de lumea aceasta ( ii compatimeam putin pentru ca nu s-au bucurat sa auda o melodie , nu au reusit sa se faca intelesi prin cuvinte ) in schimb cel mai important era ca ei erau fericiti ! Jucau fotbal incredibil , erau extrem de veseli , incat nici nu credeam ca pot fi oameni asa de deschisi si de placuti , chiar mai sociabili ca unii normali ...
A fost o surpriza extrem de placuta , asa cum nu credeam , iar acel meci , chiar daca a fost o infrangere categorica , ramane una dintre cele mai frumoase amintiri ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu